Cuvant bun la plinirea vremii!

Impreuna cu domnul doctor Florin Vranceanu, in seara zilei de 6 ianuarie 2014, am avut deosebitul prilej de a o intalni pe distinsa soprana, doamna Adina Nitescu. Personalitate remarcabila, cu o prezentare de exceptie pe scena Operei din San Diego, datorita domniei sale, s-a vorbit din nou cu admiratie despre Romani / Romania. Felicitari! (UCSD TV link)

Prin osârdia maicilor de la Mănăstirea Paltin, mormântul Părintelui Iustin Parvu a fost împodobit cu câteva sute de trandafiri în culorile naționale, ca pentru un erou al neamului și trandafiri albi sub forma de cruce, ca pentru un apostol și mărturisitor al Credintei Ortodoxe.

Indrăznim a vă transmite invitaţia de secole a Bisericii noastre, făcuta cu stăruinţă, dar şi cu blândeţe, de a porni într-un pelerinaj, într-o impreună – călătorie cu Dumnezeu. Sa avem curajul de a face un prim pas în „tristeţea strălucitoare” a Postului ca apoi să vedem destinatia, bucuria sublimă a Paştelui („pascha”, „trecere”), intrarea întru slava Împărăţiei. Condiţia omului de fiinţă logică în general, a creştinului în mod special, este accentuată în această perioada de aceea de „homo peregrinus”, de drumeţ întru Cuvantul divin către Împărăţia lui Dumnezeu. Această călătorie care are un profund caracter liturgic, procesiunea amintind de cea din noaptea de Paşti, ne invită să ne împropriem atat duhul Postului, cât şi duhul Ortodoxiei, ajutându-ne să trecem dintr-o stare spirituală în alta.

În perioada 18 martie – 4 mai 2013 ne aflăm în Postul Sfintelor Paşti, care este cel mai lung si mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe; de aceea în popor e numit, în general, Postul Mare. El a fost randuit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urmau să primească botezul la Paşti şi ca un mijloc de pregătire sufleteasca a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a Patimilor şi a Învierii Domnului. Totodată ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi.

Dezlegare la peşte: se manâncă peşte în săptămâna albă (11 – 17 martie), de Buna Vestire (25 martie) si de Florii (28 aprilie)

 „Dăruind vei dobândi”: Ca întotdeauna sprijinul dumneavoastră faţă de Sfânta Biserică, oferit în variate forme, este mult apreciat, fiindu-ne de un real folos în continuarea lucrării celei bune pe plan administrativ.

 Îngrijirea mormintelor: Păstrători ai tradiţiei, în această perioadă, cu toţii acordam o atenţie deosebită curaţeniei de primăvara în propia gospodărie. Vă invităm cordial să o extindeţi şi asupra mormintelor din cimitirul parohiei noastre, făcând totodată amintire de hotărârea Consiliului Parohial cu privire la obligaţiile anuale ce decurg din deţinerea unui loc de veci în cimitir. Pentru mai multe detalii, vă rugăm respectuos a vă adresa d-lui Constantin Armenici.

Departe, dar mereu prezenţi: Gândurile noastre, la început de călătorie, în acest urcuş spre Înviere, se îndreaptă, de asemenea, către toţi fiii parohiei plecaţi din ţară, fizic fiind departe numai, pentru că sufleteşte sunt cu noi, şi ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să le poarte paşii sub a Sa pronie, netezindu-le căile si făcând posibilă îndeplinirea bunelor dorinţi. Vă purtăm în rugăciune! Deşi munca şi lucrarea dumneavoastră acolo este mai grea în context neortodox, vă asigurăm ca şi ajutorul lui Dumnezeu este mult mai evident. Sprijiniţi-vă existenţa pe Dumnezeu, pe Maica Domnului şi pe toţi sfinţii, căci făra ei nu puteţi face nimic autentic. Atât noi, cât şi familia de aici, ne rugăm pentru dumneavoastră şi sperăm într-o revedere cât mai apropiată.

File de carte: Pentru cei interesati să aprofundeze semnificaţiile teologice ale acestei perioade, precum şi de dobândirea de noi cunoştinţe cu caracter religios, vă stăm la dispoziţie atât cu propunerile noastre, cât şi cu inventarul de carte din bibliotecă. Lansăm deschisă această invitaţie cu mult drag.

Sa facem din Post o perioadă destinată unei frecventări şi participări crescânde la slujbele Bisericii, să ne aplecăm mai mult asupra noastră în calitate de creştini, să medităm cu şi mai mult folos duhovnicesc asupra scopului vieţii, să percepem esenţialul din duhul liturgic, să re-analizăm „modul nostru modern de viata”! Cu smerenie ne adresăm dumneavoastră pentru a sublinia ca Taina Sfintei Spovedanii (ce se savârşeşte cu precădere în perioada posturilor, dar nu exclusiv) nu e o contabilizare de fapte mai puţin bune, ci ca o restabilire a împreunei-lucrări cu Dumnezeu, un nou început, o noua făptură. Tocmai pentru a veni în întâmpinarea acestor nevoi, Biserica noastră va fi deschisă zilnic, între orele 08:00 – 20:00, atât în prima, cât şi în ultima săptămână a Postului Mare.

Nu ezitaţi a ne contacta pentru orice eveniment sau nevoie spirituală! Cu bucurie răspundem prompt cererilor dumneavoastră, iar pentru împlinirea cu folos a programului propus (link) cu smerenie vă rugăm să ne sprijiniţi.

Ne dorim ca Bucuria Sfânta si Lumina Învierii lui Hristos să vă umple sufletele şi inimile şi să vă dăruiască credinţă, putere pentru a răzbate pe marea acestei vieţi! Sa rămâneţi întotdeauna la picioarele Crucii Celui răstignit şi aşa, răbdând toate, până la sfârşit, Hristos Cel Înviat să vă mântuiască! Sfinte Sărbatori cu pace vă dorim!

Hristos A Înviat! Adevărat A Înviat Hristos!

• When: Thursday, April 11, 8 p.m. to 10 p.m.
• Where: The Loft

• 9500 Gilman Drive, San Diego, 92093

Programul Liturgic Nasterea Domnului – Craciunul 2012! (link)

In memoriam.
Pentru domnul Prof. Dumitru Turlacu care mi-a fost ca un “bunic” pe pamant american.
Pentru mai multe info: http://biserica.org/phpBB2/viewtopic.php?p=5441#5441

O lacrimă amară

O lacrimă amară-mi curge-n gură,
Pentru un prieten care nu mai este.
El pătrunsese în a mea făptură,
Iar azi primit-am cea mai neagră veste.

Prieten drag, de ce mă faci să sufăr,
De-abia ţi-am cunoscut adâncul sfânt?
Dumitre dragă, sufletu-ţi – un nufăr,
De ce-a plecat, aşa, ca dus de vânt?

Poate ai vrut mai mult decât se poate,
De-atâta suflet mare ce-ai avut,
Nu ai crezut în lacrimi şi în moarte
Iar inima a vrut, dar n-a putut.

Poate aşa a fost să-ţi fie partea,
Ca sufletu-ţi să zboare-aşa subit
Şi dacă-aşa uşoară îţi fu moartea
E că de Dumnezeu eşti mult iubit!

Că nu mai este Dumitru Turlacu
Durere şi regrete-s pe pământ.
Biserica „Sfânta Treime”, sacru
Îl pomeni-va, cu-al său nume sfânt!

Iar rudele, soţia şi copiii
Vor plânge, la mormântul lui, mereu,
Şi flori ei vor sădi la căpătâiu-i,
Îngenunchind în crez la Dumnezeu.

O, Doamne, Doamne, mă dor aste clipe,
Dar rogu-te, măcar, să-l sui la rai,
Şi să îi spui: „ Rămâi aici Dumitre,
Că meriţi cinstea asta să o ai!”

(poezie dedicata de prietenul sau, ing. Mircea Iordache, Romania)

By Raymond Hardie

Why have a trio of UC San Diego professors brought an earthquake to Iasi in eastern Romania?

It is a humid evening in this former capital of Moldavia, the most eastern province of Romania, bordering Ukraine. A dress rehearsal of Molière’s “Misanthrope” is underway in the contemporary Black Box.

Molière in Romanian sounds Italian with an overlay of Slavic phrasing, and is intense, almost breathless at times. The three UC San Diego Theatre and Dance professors, Andrei Both, Judith Dolan and Gabor Tompa, watch from tiered seating, far from their classrooms and studios in La Jolla.

The Black Box is situated in the grounds of the Vasile Alecsandri Teatrul National. Built by the celebrated Viennese architects Helmer and Fellner in 1894, the National Theater is being renovated behind a girdle of scaffolding and swathes of canvas, leaving the Black Box as the present home of the company. A city of monasteries, five universities and numerous tree-shaded parks, Iasi (pronounced Yash) celebrates its prolific literary past with busts of its authors, poets and playwrights everywhere. And the gutted interior of the Teatrul National with its ornate gilded ceilings, chandeliers and murals is a fitting pantheon to the city’s long-lasting affair with literature.

It is in the middle of the fifth act of “Misanthrope” and Gabor Tompa, head of directing in Theatre and Dance at UC San Diego, interrupts the dialogue between the male and female leads ,Alceste and Celimène. He jumps up onto the highly polished black, stage floor, in constant motion, gesturing and answering questions, “Da da” (yes, yes) and “Nu Nu” (no, no). Andrei Both, the graduate design professor at UC San Diego joins him on the stage. A conversation ensues about the height of an elaborate crystal chandelier suspended over the action. The set, which was built in Bucharest and trucked the 500 km to Iasi, is chic and sparse, with reflective black surfaces, weirdly angled bright red bookshelves, a grand piano, and a gleaming white bath positioned behind cut glass panels.

“Some of the ideas for the set came from the images of very high-end New York lofts, the kind of thing you see in the magazine Object,” says Both. “It was important that it looked like a feminine space – Celimène’s space. The space of an empowered woman.”
Meanwhile Judith Dolan, a Tony-award-winning costume designer, who is also a professor of design at UC San Diego, takes her Romanian assistant Mariuca aside. A new dress has not yet arrived, or may have arrived and not been picked up or may have been picked up but … There is a certain Romanian logic to all of this, and Dolan is patient. She, too, has a strong sense of what the show will look like and is persistent in the face of glitches. “The fundamental thing was that if I was to design Molière for Romania, I was going to design it with a sense of the American spirit,” she says. “That relates to everyone in Celimène’s household – a sense of the casual and nonchalant, people who create their own sense of fashion. It is very much a “Misanthrope” that is NOT set in Paris.” At that stage, one of the actors walks onstage in one of the “non-Paris” designs, an actor in a zoot suit with a bold pink fedora. “I found that in LA and brought it over with me,” Dolan says with a knowing smile.

Tompa and Both pace the set – the upcoming earthquake is on their mind. Both makes sure that a large bird of prey, a symbol of Molière’s scheming characters is well anchored. He strokes its feathers. “You have to be resourceful when you are designing here,” he says. “We needed a predatory bird on the set and it came from the natural history museum here in Iasi.”

Tompa calls Both to take one last look at the chandelier and makes sure the actors know where they will stand. That SoCal earthquake concept is about to be tested. “We conceived the idea of the earthquake in Act V during our working sessions in San Diego,” says Tompa. “It’s symbolic of the break in the play, a split between what has been happening and what will. The moment of decision, if you will.”

And is a concept that will not be lost here as earthquakes are not alien to Moldavia (the latest at 4.7 being in May of this year).

Before they start again, Silva Helena Schmidt , who plays Celimène, needs to talk to Dolan about her dress and the amount of physical action she has in this act. She is a handsome young woman, with a cascade of tight golden curls and a figure accentuated by the svelte silken dress that Dolan has designed. The costumes are both revealing and commanding. “I saw Celimène as a very smart young woman who is determined to make her own rules in a society. A little brash, but sexy in her strength,” says Dolan. “She is often played as more of a tease, more of a flighty character.”

The actors resume. The sharp intensity of the exchange between Alceste and Celimène conveys the approaching denouement. A black-suited servant enters and indicates that Alceste must leave. A moment later, the Black Box theater suddenly quivers and trembles with its SoCal-inspired earthquake. The floor splits in a wide, jagged V-shape and pours white smoke into an ice-blue neon-colored light. The chandelier jerks in a wild spasm. The actors stop, take in the moment and then smile. “Da. Da.” They like this, now they understand its context.

The “Misanthrope” will run in repertory in the Vasile Alecsandri National Theatrul’s Black Box throughout the performance season; it opens Sept. 23. It’s a bit far to travel for a ticket and anyway it is already sold out. They do love their theater in Iasi.

Professors Both, Dolan and Tompa teach fall classes at UC San Diego. Will “Misanthrope” be on the curriculum? They laugh. No. Maybe next year when they get time to dissect and evaluate the experience.

SOURCE

Pamantul se sfarama, pamantul sare in bucati, se clatina pamantul.
(Isaia XXIV, 19)

Inalt Prea Sfintitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Pamantul s-a tulburat din nou in maruntaiele sale in Tara soarelui rasare si se manifesta violent, spre disperarea oamenilor. Milioanele de victime ale cutremurelor cu revarsari de ape din Asia, ale uraganelor din America, ale imbolnavirilor de SIDA din Africa, ale inundatiilor din Romania si din toata Europa din anii trecuti si acum ale necrutatorului cutremur din Japonia ne obliga la o reflectie asupra cauzelor dezastrului. Ce s-a intamplat, oare, in adancul pamantului, pe pamant, in ape si in vazduh? Cine este responsabil de toate acestea?

Credem si marturisim ca omul, asezat de Dumnezeu ca „preot” si slujitor al creatiei, este responsabil, prin faptele sale, de tot ceea ce se intampla in natura.

Natura este prietenul omului, nu dusmanul sau. Urmarind insa numai propriile sale interese, omul deranjeaza lumea inconjuratoare in echilibrele sale asezate in ea de Creator. Consecinta acestei atitudini lipsite de comunicare pasnica si respectuoasa cu natura este transformarea ei, din prieten si aliat, in dusman. „La noi in Balcani – spunea Sfantul Nicolae Velimirovici – se pastreaza inca ceva din respectul vechi fata de natura. Traieste inca obiceiul ca sateanul sa-si faca cruce zicand: Doamne, iarta, cand vrea sa taie copacul, sa coseasca iarba sau sa junghie animalul. Popoarele care au declarat razboi naturii (…) au atras asupra lor nenumarate rele. Cel care rupe legaturile prietenesti cu natura le rupe in acelasi timp si cu Dumnezeu”.

Exploatarea naturii de catre societatea tehnologica moderna este, in general, recunoscuta ca responsabila pentru unele dezastre naturale. Ceea ce insa nu se marturiseste indeajuns este adevarul ca tot ce se petrece in natura este o extindere a ceea ce se afla in inima omului. O analiza atenta si responsabila a istoriei omenirii arata faptul ca sfintenia sau pacatul din om antreneaza intreaga creatie, influentand-o in bine sau in rau.

Viata curata a omului aduce bucurie si se revarsa ca un har de binecuvantare asupra universului. Atunci cand omul isi umple viata de Dumnezeu, zidirea, in totalitatea ei, primeste lumina si slujeste omului fara rezerve. Se explica astfel de ce ramurile copacilor se inclina la trecerea unui sfant, de ce otravurile devin nevatamatoare pentru un om cu viata sfanta (Luca 10, 19) si de ce animalele inceteaza de a mai fi salbatice in apropierea unui om pacificat launtric. Acest adevar, transpus la nivelul unui popor intreg sau al societatii umane in general, are drept consecinta manifestarea naturii in mod pasnic, fara convulsii.

Dimpotriva, generalizarea pacatului prelungeste raul in interiorul creatiei si aceasta se manifesta, in consecinta, la adresa omului prin cutremure, inundatii, boli, seceta etc. Dupa cum natura este receptiva la bunatatea, modestia, credinta si frumusetea sufleteasca a omului, in acelasi fel, ea nu este indiferenta fata de rautatea, trufia, pretentia luciferica la superioritate manifestate de oameni. Nici furtunile, nici trasnetele ucigatoare, nici norii de lacuste, nici revarsarea nemiloasa a apelor nu vin la intamplare. Ele prelungesc furtunile, agitatia, seceta sufleteasca, necredinta si cutremurele ce au loc in sufletele oamenilor si intre oameni. „Pamantul va fi pustiit – avertizeaza profetul Isaia poporul plin de pacate – pamantul este in chin si sleit (…) Pamantul este pangarit sub locuitorii lui, caci ei au calcat legea, au infrant oranduirea si legamantul stricatu-l-au in veci! Pentru aceasta, blestemul mistuie pamantul si locuitorii indura pedeapsa lor” (Isaia 23, 3-6). „Pamantul se sfarama, pamantul sare in bucati, se clatina pamantul (…) Pacatele apasa asupra lui” (Isaia 24, 19-20). Traind in duhul acestei conceptii biblice, taranii satului romanesc de altadata incercau sa afle ce pacat mare fusese savarsit in obstea lor pentru faptul ca o napasta sau alta se revarsa asupra ogoarelor, asupra animalelor, asupra lor insisi.

Dezastrele care au zdruncinat atat de puternic viata umanitatii nu sunt, oare, o reflectare, o rasfrangere in natura a raului devastator din noi? Ca reactie la tot ce s-a intamplat in urma inundatiilor, s-a hotarat construirea de ziduri si baraje mai inalte si mai puternice pentru a opri, pe viitor, furia apelor. Este o actiune binevenita, absolut necesara. Este, insa, si suficienta? Nu aplicam, oare, aceeasi logica pe care au avut-o oamenii dupa potopul lui Noe? Ei au hotarat sa construiasca turnul Babel. In zilele noastre, ca si atunci, nu se vorbeste despre necesitatea ridicarii unor ziduri interioare care sa potoleasca furia urii, a dezbinarii, a tendintelor de dezintegrare a familiei si, implicit, a neamului. Nu se vorbeste decat firav, parca ne-ar fi rusine, despre inaltarea unor ziduri educationale si legislative care sa ne apere de furia ucigatoare de suflet si trup a pacatelor contra firii, a avorturilor, a pornografiei.

Cutremurul din Japonia si alte dezastre ale stihiilor naturii sunt si un avertisment adresat omenirii pentru a se intoarce cu fata catre Dumnezeu.

Prin Biserica se ofera lumii posibilitatea primenirii ei pe dinlauntru prin credinta in Intruparea, Moartea si Invierea lui Hristos. Pamantul, apa, vazduhul „asteapta, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, cu nerabdare sa se izbaveasca de robia stricaciunii” (Romani 8, 19) si a pacatelor noastre.

Este necesar sa primim in sufletul nostru pe Hristos Dumnezeu, pentru ca El sa ia chip in noi si sa ne mantuiasca. Altfel, nu se stie ce dezastre vom plange in viitor.

Orice zambet plin de tandrete adresat nefericitilor acestei lumi, orice atitudine de iertare pentru cel ce ne-a gresit, orice mangaiere pentru batranul ravasit, orice copil nou nascut, orice rugaciune pentru cei ce „ne iubesc si pentru cei ce ne urasc pe noi”, orice experienta a prezentei lui Dumnezeu in viata noastra se transforma in binecuvantare pentru noi, pentru ceilalti si pentru intreaga creatie. SURSA

Cu regret si durere in suflet, dar cu nadejdea in mila si mangaierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului anunta ca in ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19:25, Parintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, si-a inceput calatoria spre Imparatia Cerurilor.

Decesul a survenit la Sectia de Terapie Intensiva a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca. Inconjurat de medici, prieteni, ucenici si colaboratori apropiati, trupul Inalt Preasfintitului Bartolomeu a cedat multiplelor afectiuni care i-au marcat ultima perioada de viata. Trupul celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului va fi depus în Catedrala Mitropolitana din Cluj-Napoca, unde toti cei care doresc ii vor putea aduce un ultim omagiu.

Ziua inmormantarii, in cripta ierarhilor de sub altarul Catedralei Mitropolitane, va fi anuntată ulterior.

In toate aceste zile de doliu, ierarhii, clerul si credinciosii Bisericii noastre vor inalta rugaciuni pentru iertarea pacatelor si dumnezeiasca fericire a sufletului nobil al Parintelui nostru Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu si pentru vesnica sa odihna in Imparatia lui Dumnezeu, alaturi de alesii Sai.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace si pe toti cei îndurerati sa ii aline cu mangaierea Duhului Sfant!

Va rog ascultati cuvintele IPS Sale Bartolomeu Anania.

De ce murim?

Sensul vietii!