In memoriam.
Pentru domnul Prof. Dumitru Turlacu care mi-a fost ca un “bunic” pe pamant american.
Pentru mai multe info: http://biserica.org/phpBB2/viewtopic.php?p=5441#5441
O lacrimă amară
O lacrimă amară-mi curge-n gură,
Pentru un prieten care nu mai este.
El pătrunsese în a mea făptură,
Iar azi primit-am cea mai neagră veste.
Prieten drag, de ce mă faci să sufăr,
De-abia ţi-am cunoscut adâncul sfânt?
Dumitre dragă, sufletu-ţi – un nufăr,
De ce-a plecat, aşa, ca dus de vânt?
Poate ai vrut mai mult decât se poate,
De-atâta suflet mare ce-ai avut,
Nu ai crezut în lacrimi şi în moarte
Iar inima a vrut, dar n-a putut.
Poate aşa a fost să-ţi fie partea,
Ca sufletu-ţi să zboare-aşa subit
Şi dacă-aşa uşoară îţi fu moartea
E că de Dumnezeu eşti mult iubit!
Că nu mai este Dumitru Turlacu
Durere şi regrete-s pe pământ.
Biserica „Sfânta Treime”, sacru
Îl pomeni-va, cu-al său nume sfânt!
Iar rudele, soţia şi copiii
Vor plânge, la mormântul lui, mereu,
Şi flori ei vor sădi la căpătâiu-i,
Îngenunchind în crez la Dumnezeu.
O, Doamne, Doamne, mă dor aste clipe,
Dar rogu-te, măcar, să-l sui la rai,
Şi să îi spui: „ Rămâi aici Dumitre,
Că meriţi cinstea asta să o ai!”
(poezie dedicata de prietenul sau, ing. Mircea Iordache, Romania)